Științific s-a demonstrat relația directă dintre dorințele sufletului și tiparele noastre de alimentație. Preponderent nevoia de a mânca nu este dată de o foame fiziologică, ci de una emoțională, izvorâtă din dorințele profunde ale sufletului ce au nevoie să fie îndeplinite.

Tiparele alimentare ale fiecărei persoane în parte denotă clar relația personală pe care o are cu sine. Capacitatea de a da corpului propriu tot ce are nevoie este direct proporțională cu capacitatea de a-și oferi la nivel de suflet hrana energetică de care omul are nevoie.

Știm că mâncăm compulsiv și fiecare dintre noi știe să identifice la un moment dat, în funcție de alimentele la care “poftește” ce anume încearcă corpul să-i transmită.

Atunci când suntem anxioși, plictisiți, tulburați de trecerea ireversibilă a timpului vom tinde spre alimente sărate, sarea fiind singurul condiment fără de care mâncarea nu are pur și simplu gust. Vom simți nevoia de a ne condimenta viața, dându-i savoare.

Atunci când suntem triști, supărați, dezamăgiți și ne simțim inutili sau insuficient de buni, vom avea nevoie de alimente dulci, în speranța și dorința că vom aduce puțină dulceață în viețile noastre.

Bineînțeles că mâncatul compulsiv este direct legat de stările noastre emoționale și fiecare stare în parte vine la pachet cu un anumit comportament alimentar specific, menit să compenseze ceea ce nouă ne lipsește la nivel profund de suflet.

Mâncăm propriile emoții în încercarea de a digera mai bine evenimentele vieții noastre, de parcă la fiecare înghițitură ni se releva sau ni se deschide o nouă cale prin care să supraviețuim unor stări ce sunt de neacceptat.

Rănile emoționale vin pe rând la pachet cu tipare clar definite de alimentație și cu mecanisme perfect definite care vor facilita o protecție imaginară în fața agresiunii exterioare.

Este eronat să considerăm că doar cei care mănâncă mult au dezechilibre emoționale. Orice tulburare de alimentație denotă un dezechilibru interior emoțional major. Fie că mâncăm mult și prost, fie că nu mâncam deloc, toate aceste comportamente ne atrag atenția asupra ceea ce se întâmplă la nivel de suflet.

Organismul are nevoie de puțină alimentație cantitativ atâta timp cât este calitativă și îi oferă corpului micro și macro nutrienții de care are nevoie pentru a-și menține sănătatea la un nivel optim. Însă, la nivel de suflet lucrurile sunt mai complicate.

Sufletul are nevoie de energie și de frecvențe specifice pentru a-i asigura integritatea și sănătatea, iar aceste frecvențe pot fi accesate doar făcând anumite activități, experimentând anumite emoții și având un comportament în general echilibrat.

Lumea haotică și preponderent virtuală în care trăim astăzi facilitează privarea propriului suflet de resurse esențiale pentru bunăstarea sa. Munca în exces, grijile, lipsa de speranță nu fac altceva decât să consume din energia sufletului, lăsându-l fără putere.

Pentru o hrănire corespunzătoare a sufletului, avem de luat în calcul toate palierele vieții noastre. Din punct de vedere mental este necesar să oferim sufletului materie primă sub formă de informații constructive ce susțin viața și evoluția, fiind focusați mai mult pe ce putem oferi ca alternativa vieții noastre din punct de vedere al creșterii calității vieții atât fizice cât și spirituale. Gândurile necesită o aliniere cu detașarea pentru a putea identifica posibilitățile de expansiune în locul celor fără ieșire sau viitor. Mentalul are nevoie să fie conectat cu toate palierele energetice pentru a trăi într-o stare de siguranță, rafinând mecanismele de supraviețuire și astfel permițând alimentarea sufletului cu energie regenerabilă.

La nivel emoțional avem nevoie de o igienă emoțională care să asigure sufletului o alimentație bogată în frecvențe înalte. Este necesară practicarea bucuriei ca tehnică de hrănire corespunzătoare a sufletului. Emoțiile negative rup bucăți din suflet dacă nu sunt procesate corespunzător și sunt ignorate sau reprimate. Sufletul nostru știe instinctiv cum să proceseze aceste emoții, iar reprimarea nu face altceva decât să blocheze această funcție naturală a sa.

La nivel energetic avem nevoie de expunere la stimuli de vibrație pozitivă pentru a putea transforma toate energiile de vibrație joasă. Astfel ne asigurăm că oferim sufletului nostru condiții optime de hrănire din energia cosmică, dând voie energiei să curgă și să transforme tot ceea ce nu ne este de folos. Igiena energetică este esențială într-o bună funcționare și exprimare a sufletului nostru. Ea determină calitatea vieții noastre și durata ei.

La nivel fizic avem nevoie să ne oferim toate acele experiențe, activități care susțin toate celelalte paliere, permițându-le să integreze într-un ciclu complex de hrănire tot ceea ce este esențial pentru sufletul nostru.

De exemplu, corpul fizic are nevoie de atingere pentru a satisface o nevoie a părții emoționale de a simți o formă de iubire, o nevoie a părții mentale de a simți acceptare și o nevoie a sufletului de a simți conexiune. În tot acest ciclu, structurile noastre energetice se regenerează, se curață, se alimentează cu ceea ce au nevoie, iar când ciclul este complet apare starea de pace, de bucurie și satisfacție.

Fiecare acțiune hrănește câte o parte din noi într-un mod specific și propriu structurii noastre, însă ea este indispensabilă, altfel întrerupându-se circuitul vieții și declanșând o serie de reacții dăunătoare întregului sistem.

Avem nevoie să ne hrănim cu comportamente, acțiuni, experiențe, emoții, gânduri, concepte pentru a putea funcționa într-o manieră eficientă și benefica, dând voie sufletului nostru să-și exprime în numeroasele moduri calitățile, dorințele și posibilitățile de a fi.

Consider că cea mai importantă hrană este conexiunea, deoarece în absența ei nu putem declanșa decât un program de terminare, ca și cum orice posibilitate de viață a fost epuizată.

Hrana spirituală așa cum o vad eu este să dau voie omului privit ca și sistem complex să interacționeze cu mediul său atât fizic cât și la nivel subtil cu tot ceea ce îi dă viață, creând viață pe măsură ce trăiește și se transformă.

Legătura profundă cu sufletul nostru este scopul întrupării noastre în această viață, iar ea nu poate fi descoperită și amplificată decât prin a trăi în adevăratul sens al cuvântului, cât mai mult, cât mai profund, cât mai intens și cât mai bine posibil.