Judecăți și prejudecăți, standarde volatile și multă confuzie!

Am scris de multe ori cum femeia nu mai știe să fie femeie și nu pentru că nu poate, ci pentru că nu mai știe cum, sau de ce.

Dacă am privi la nivel de ADN femeia, printr-un microscop, am înțelege cum acesta s-a modificat, s-a reconfigurat, iar standardul feminin este schimbat profund, generând un sentiment de insuficiență și bucurie celor care, până nu demult, se luptau pentru a fi încadrate la ființe cu suflet.

Sinodul ortodox, în întâlnirea sa din anul 2008, a avut ca obiectiv stabilirea dacă femeia deține sau nu suflet. Este total irelevantă concluzia la care a ajuns. Ceea ce ne arată, din păcate, este cum femeia, până nu demult, nici măcar nu era văzută ca făcând parte din specia umană.

Întâlnesc suflete frumoase, ce au atâtea de oferit și de trăit, însă, când vine vorba despre apartenenta lor la această „specie”, femeia, toate prejudecățile, oprimările și fricile le împiedică să observe cât de femei sunt.

În  anii adolescenței mele exista o emisiune numita „De 3 ori femeie”. Nu subiectele dezbătute în acea emisiune televizată m-au marcat, ci nevoia de a fi de 3 ori ceea ce ești pentru a avea valoare, în ochii tăi, în ochii altora.

Trendul zilelor noastre tinde către o armonizare între energia masculină și cea feminină. Se vorbește de decenii despre nevoia femeii de a i se permite să fie egală cu bărbatul în drepturi, să facă acele munci și să își asume acele responsabilități care erau exclusiv masculine ca și nivel de acces, nu de competență. Femeia și-a dorit independența, libertatea, recunoașterea și cel mult, si-a dorit să fie lăsată să-și definească singura identitatea.

Ca toate aceste nevoi să fie satisfăcute, a fost necesar ca femeia să experimenteze ce înseamnă a fi bărbat. Cum gândește, care îi sunt capacitățile, care îi sunt disponibilitățile și structura și mai ales, ce înseamnă identitatea de bărbat. Integrarea masculinității în structurile sale a însemnat crearea unei noi femei, iar acest proces a generat, ca orice transformare și extreme.

Unele femei, din dorința de acceptare și de accedere a unei poziții strategice în rândurile exclusiviste trasate de bărbați, au uitat că scopul era de a deveni femeie ca identitate, într-o formă în care să-i confere încrederea, fericirea și bunăstarea și s-au asimilat masculinității. Altele, în imposibilitatea de a trece peste durerea colectivă a femeii, au generat mecanisme de subminare a masculinității.

Femeii nu îi este natural să dea cu pumnul în masă, să fie agresivă, rigidă și războinică. Însă, când o face, o face foarte bine, aducând în față tot arsenalul de care dispune ca femeie, acesta nefiind unul de ignorat.

Mii de ani de prejudecăți, stereotipuri și povești despre ce înseamnă a fi femeie, au scris la nivel de mental colectiv un blueprint feminin restrictiv, debilitant și părtinitor, incapabil de a interacționa cu polaritatea să masculină. Credințele pot scinda ADN-ul până la nivelul în care să stingă o specie întreagă.

O femeie care începe să-și exploreze partea masculină va fi îmbătată de sentimentul puterii, al atenției și va fi bulversată de nevoia constantă de dominare, de expansiune. Însă, pe măsură ce va înțelege beneficiile, va tinde să se echilibreze într-o formă unică, caracteristică personală. Nu numai ca va avea ceea ce multe femei își doresc și anume mulți bărbați în jurul sau care să o susțină și cu care să aibă parteneriate fructuoase, ci și ceea ce lipsea, bucuria de a fi femeie.

Integrarea masculinității îi va aduce femeii capacitatea de a interacționa cu bărbatul de la același nivel și anume de la nivelul de om, unde fiecare își are rolul său și cooperarea este indispensabilă.

Această perioadă durează ani, ani în care femeia se va reconfigura. La început, femeia, va prezenta trăsături profund masculine, ca și cum aceste trăsături vor încerca să suprascrie programul feminin anterior. Cu cât sentimentul de identitate al femeii este mai mic, cu atât acest proces va fi mai provocator în echilibrarea celor două polarități. Cu cât femeia renunță la a se lupta, cu atât polaritatea masculină va știi să se configureze în jurul nucleului său feminin, potențându-l și nu înăbușindu-l. Cu fiecare schimbare vor ieși la suprafață concepte, credințe, adânc înrădăcinate în mentalul colectiv feminin care vor lupta pentru supraviețuire. Și pentru ca acest proces să se întâmple cât mai lin, subconștientul femeii se va deconecta temporar de la mentalul colectiv feminin, cu singurul scop de a-și defini libera identitatea, așa cum i se pare ei natural și firesc.

Această ruptură de mentalul colectiv feminin va induce un sentiment profund de separare, abandon și trădare. Va genera temporar, poate, o negare a propriei identități și chiar o incapacitate de conectare la propriul nucleu feminin.

Femeia nu își pierde capacitatea de a fi femeie, ci doar o reconfigurează și se raportează diferit la ceea ce a crezut anterior ca deține ca pârghii și moduri de a fi.

Invariabil femeia se va izbi de bărbatul adânc înrădăcinat în mentalul colectiv masculin. Și încă o dată se va simți respinsă, abuzată, trădată și puțin mai convinsă de dimensiunea separației dintre cei doi. În funcție de percepția personală asupra a ce înseamnă a fi femeie, a fi bărbat, noua femeie va întâlni atât femei cât și bărbați care vor pune la îndoială absolut tot ceea ce credea despre ambele polarități. Și când se va fi liniștit să lupte, să demonstreze, va întâlni acel bărbat, acea femeie care îi vor permite să rescrie acel blueprint original. Va descoperi și va explora noi unghiuri și va desena singură un nou tablou, în care ea, femeia, va fi tot ceea ce vrea să fie, cu elemente din ambele energii, fără separare, fără delimitare, fără opoziție și fără prejudecăți.

Astfel, integrând noua identitate de femeie și asumându-și-o, se va reconecta la mentalul de grup feminin și va hrăni acest sistem cu aceasta nouă noțiune de a fi. Unele femei vor urma exemplul, altele nu. Vor exista rezistențe și multe traume ce se vor lupta să-și ceara drepturile. Însă, progresul, iubirea și adevărul vor virusa acest sistem până la punctul în care se vor elibera toate acele urme ale trecutului.

În interacțiunea sa cu bărbatul, femeia va upgrada mentalul colectiv masculin, prezentând o nouă variantă, o nouă opțiune. Și aici vor exista opoziții, însă perspectiva unei dinamici noi în care binele comun este prioritar, va da voie schimbării și acceptării să modifice tot ceea ce nu mai servea sistemul.

Simpla asumare a identității de femeie cu toate elementele sale noi va genera un efect de masă în mentalul colectiv. Și ca orice schimbare, va genera rezistență. Întâi cea interioară și apoi cea a sistemului.

Însă femeia își va fi rescris identitatea, sentimentul de apartenență, de acceptare, de egalitate cu cât va înțelege că tot acest proces nu presupune deconectarea sa de la nucleul ființei sale.

Așa că, dacă ești femeie și ești mult prea ocupată să-ți amintești asta, îți spun că bărbații abia așteaptă să se bucure de noua ta devenire, iar femeile sunt nerăbdătoare să aibă un model drept de urmat!