Moștenirea tatălui

You are here:
mostenirea tatalui

Din experiența terapeutică am sesizat o inclinație de vindecare preponderent a relației cu mama, relația cu tatăl rămânând într-o obscuritate sau ignoranță.

De fiecare dată când văd clienți cu probleme existențiale majore, care prezintă o lipsă a direcției de viață în general, recunosc tiparele relaționale disfuncționale cu tatăl.

Atunci când avem conflicte sau relații nesatisfăcătoare cu tatăl sau figura de autoritate paternă, nu este altceva decât conflictul nostru intern, la nivel de suflet, cu principiul divin masculin sau cu Dumnezeu Tatăl. Aici nu mă refer la dumnezei planetari sau religioși, ci la acel Dumnezeu Primordial, acea parte masculină a Sursei primordiale, care a manifestat universul material, dimensiuni, planete și tot ceea ce noi, astăzi, putem identifica ca materie sub o formă sau alta.

Coborârea din Sursă sau, mai bine zis desprinderea din Sursă, a generat în fiecare dintre noi, la nivel de spirit, anumite traume și mecanisme interioare de raportare la Divinitate.

Uitați-vă la relația cu tatăl vostru și veți vedea, nici mai mult, nici mai puțin, felul în care voi relaționați cu divinitatea. Observați dinamica dintre voi și veți înțelege cum vă raportați la Principiul masculin și care vă sunt credințele și valorile legate de acesta.

Tatăl este ignorat ca importanță relațională, deși, paradoxal, societatea patriarhală l-a dus la nivel de dumnezeu autoritar. Valorile masculine implementate la nivel de mental colectiv au fost alese pe sprânceană, dintr-o nevoie clară de a impune o direcție a maselor și a societății în general. La nivel individual, din păcate, am învățat că trebuie să ne fie frică de figura parentală, să ne supunem ei și, într-o aură de misticism ce ascunde lipsa cunoașterii, să înghițim precum gâștele tot ceea ce ni se prezintă.

De la tată învățam să manifestam, să gândim logic, să inovăm. Partea masculină este cea care ne învață despre evoluția tehnologică, despre rațiune și despre necesitatea privirii obiective asupra situațiilor. Dacă aveți probleme de a manifesta bani, relații, case, joburi pe măsura dorințelor și capacitaților voastre, atunci relația voastră cu tatăl are nevoie de o atenție sporită.

Tatăl este cel care inițiază copilul pe drumul transformării și maturizării sale. O poate face cu blândețe dintr-un punct de echilibru, sau o poate face dur, rupt de empatie și emoții. Indiferent cum a fost inițierea voastră în această viață, vă reamintesc, s-a întâmplat exact cum aveați nevoie.

Atunci când structura ta interioară este mult prea sensibilă, există șanse mari să ai un tată destul de puternic și dur, nu pentru a-ți accentua sensibilitatea, ci pentru a te echilibra. Contează foarte mult și cum este făcut acest echilibru, însă indiferent de forma sa, uită-te la tatăl tău, analizează-l și vezi tot ceea nu-ți place la el. Și tot ceea ce nu-ți place observă unde există în interiorul tău. Unde viziunea ta asupra masculinului se suprapune aproape perfect pe felul în care tatăl tău este.

Este ușor, din afară, să judecăm și să punem etichete. Cu timpul, începem să creștem și să învățăm despre noi lucruri noi. Tot cu timpul, constatăm că indiferent cum a fost relația cu tatăl nostru, aveam nevoie de acele stimulente pentru a fi mai atenți pe anumite direcții în care ne era dificil altfel să ne uităm.

Tatăl dă vigoare și determinare și aduce ceea ce înseamnă forța brută. Chiar dacă nu lucrăm într-un mediu în care avem nevoie de forță fizică, această forță se traduce în capacitatea scheletului nostru osos de a susține greutatea corpului. Tatăl reprezintă tot ceea ce înseamnă schelet osos, articulații și țesut dur în corp. Fără ele, ar fi imposibil să existăm și să experimentăm viața în toate formele ei. Așa că, înainte să va gândiți că tații sunt doar donatori de material genetic, opriți-vă.

Tatăl ne dă valori precum onoarea, corectitudinea, curajul. În funcție de ce fel de model de tată aveți, veți vedea că aceste valori sunt sau nu accentuate.

Si cred ca cea mai importantă parte pe care ne-o da Tatăl, este capacitatea de a sta drepți în față provocărilor vieții.

Felul în care Tatăl vostru a interacționat cu mama voastră va da direcția în care vă veți forma o familie sau nu. Fără să vreți, până nu veți vindeca în voi anumite lucruri, veți tinde către o familie identică cu cea în care ați crescut. Din cauza credințelor că bărbatul este stâlpul familiei, ceea ce și este până la un anumit punct, ca femei veți atrage bărbați identici cu Tatăl vostru, iar ca bărbați veți manifesta inconștient trăsăturile sale de caracter, raportându-vă la familie, exact cu Tatăl vostru a făcut-o.

Aceste tipare transgeneraționale se manifestă în copil prin energia Tatălui, indiferent că ele pot veni pe linia mamei. Tot ce înseamnă manifestare în planul fizic, vine din programele genetice moștenite de la tata.

Și revin, nimic nu este întâmplător. Nu plătiți nici o bubă a neamului vostru, ci pur și simplu ați venit să reconfigurați în primul rând în voi înșivă raportarea la masculin prin tată și raportarea la feminin, prin mamă. Toate aceste caracteristici, sau credințe, sau viziuni, sau percepții, preexistau în voi la nivel de suflet.

În această viață nu veți face decât atât cât veți putea și veți schimba toate acele lucruri pe care sunteți dispuși să le schimbați la voi în primul rând. Cu cât veți vrea să vă revoluționați structura sufletului și să creșteți dincolo de ce v-ați propus, cu atât și neamul vostru va beneficia de o transformare genetică, oferind mai departe, alte moșteniri, alte valori și alte experiențe pentru generațiile viitoare.

Iar pentru cei care sunt interesați să crească energetic, este imperativ necesar să vă vindecați relația cu Tatăl pentru a vă asigura o conexiune imperturbabilă cu Sursa. A deveni creator înseamnă să vindeci relația cu mama (partea de creație pură) și cea cu Tatăl (manifestarea).